O hartă de 299.000 de kilometri schimbă perspectiva asupra drumurilor romane

Cercetătorii au transformat aproape 300.000 de kilometri de drumuri romane în cel mai detaliat model digital de până acum la scara întregului imperiu, apoi au folosit știința rețelelor pentru a verifica afirmații bine cunoscute. Analiza lor dezvăluie o realizare mai pragmatică decât sugerează legenda: un sistem dens, modelat de relief și de nevoile provinciilor, nu o rețea de drumuri uniform drepte care porneau radial din Roma.

Modelul de 299.171 de kilometri acoperă Europa, Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Drumurile tindeau să fie drepte acolo unde zonele joase permiteau acest lucru, dar își schimbau direcția în funcție de munți și văi. Drumurile principale moderne sunt, în general, mai drepte. Aproximativ 90,6% dintre traseele cartografiate rămâneau sub o pantă maximă de 16%, un prag considerat practicabil pentru căruțe și care trase de animale.

Capitalele provinciale erau mai frecvent noduri strategice decât alte orașe, în timp ce Bizanțul ocupa o poziție deosebit de centrală în rețeaua terestră care lega secțiunile europene și asiatice. Antiohia, Ancyra și Corintul funcționau, de asemenea, ca puncte de legătură mai importante decât Roma pentru călătoriile terestre la scara întregului imperiu.

Această amprentă nu a dispărut. Densitatea drumurilor romane prezintă o corelație moderată cu amplasarea drumurilor principale moderne, deși tiparul diferă puternic de la un loc la altul și nu dovedește o continuitate directă. Autorii avertizează că acoperirea arheologică este inegală, că traseele multor drumuri sunt incerte și că modelul combină drumuri din perioade diferite. Adăugarea râurilor, a rutelor maritime și a cronologiei ar putea oferi, în cele din urmă, o imagine mai completă a transportului roman.