O regulă comună ar putea explica când emit găurile negre jeturi

Astronomii au găsit dovezi că găurile negre supermasive emit jeturi puternice în condiții întâlnite și la găuri negre mult mai mici. Descoperirea ar putea explica de ce unele izbucniri apar la ani după ce o gaură neagră sfâșie o stea.

Cercetătorii au studiat evenimente în care stelele trec prea aproape de găuri negre supermasive și sunt sfâșiate de gravitație. Aceste întâlniri oferă o rară scurtătură: schimbări care în mod obișnuit ar dura mii sau milioane de ani se desfășoară în doar câțiva ani, pe măsură ce gaura neagră consumă resturile. Echipa a adunat observații asupra a 20 de astfel de evenimente, dintre care 10 au furnizat suficiente informații pentru a compara în mod fiabil ratele de acumulare a materiei cu activitatea jeturilor.

Analiza a identificat două faze asociate cu jeturile. Prima apare în timpul afluxului inițial de materie. Cealaltă poate avea loc ani mai târziu, când aportul de materie a scăzut la aproximativ 2% din limita Eddington. Această limită este un reper la care presiunea radiației orientată spre exterior poate contracara atracția gravitațională spre interior. Esențial este că un prag similar este deja cunoscut la găurile negre de masă stelară, ceea ce sugerează că aceleași mecanisme fizice fundamentale ar putea guverna obiecte de dimensiuni extrem de diferite.

Publicat în Nature Astronomy, studiul oferă o modalitate promițătoare de a anticipa aceste izbucniri. Dacă va fi confirmat la mai multe obiecte, acest tipar i-ar putea ajuta pe astronomi să programeze observațiile cu telescoapele astfel încât să surprindă jeturile în momentul apariției.