Moliile Bogong se ghidează după o busolă magnetică ce are nevoie de lumină

Cercetătorii au demonstrat că moliile australiene Bogong pot folosi câmpul magnetic al Pământului drept busolă pe timp de noapte și că această capacitate depinde de lumina violet-albastră. Descoperirea ajută la explicarea modului în care insectele își păstrează orientarea atunci când norii ascund stelele.

În fiecare primăvară, moliile parcurg sute de kilometri până la refugii răcoroase din Alpii Australieni, revenind toamna în zonele de reproducere. Cercetările anterioare au arătat că se pot orienta după lumina stelelor.

În studiul publicat în Nature, oamenii de știință au fixat moliile într-un simulator de zbor, unde se puteau roti liber sub proiecția unui cer cu stele dispuse aleatoriu. Fără o configurație stelară utilă pe care să o urmeze, moliile se îndreptau totuși în direcția corespunzătoare anotimpului. Rotirea câmpului magnetic cu 180 de grade le-a făcut să se îndrepte în direcția aproximativ opusă; eliminarea lui le-a lăsat dezorientate.

Testele suplimentare au arătat că busola lor răspunde la înclinația liniilor câmpului magnetic față de sol. Blocarea luminii violet-albastre sau introducerea unui zgomot slab de radiofrecvență le-a perturbat orientarea magnetică. Teste separate au confirmat că moliile se puteau orienta în continuare după stele fără lumină violet-albastră, excluzând o incapacitate generală de a-și controla zborul.

Rezultatele indică un mecanism chimic declanșat de lumină, similar celui propus pentru păsările cântătoare migratoare. Moleculele exacte care le permit moliilor să detecteze magnetismul rămân de identificat.

Surse

  1. NatureBogong moths navigate with a light-dependent geomagnetic inclination compass
  2. The National Geographic SocietyThis Tiny Moth Uses the Earth and the Stars to Make an Incredibly Journey
  3. www.lunduniversity.lu.seMigrating moth uses Earth’s magnetic field as a compass

Note de documentare

De unde provin informațiile

Nature

Rezultatele experimentale provin din studiul publicat de Nature. National Geographic Society trimite explicit la această lucrare și adaugă interviuri originale și evaluări externe. Universitatea Lund descrie același studiu, cu comentarii ale cercetătorilor, furnizând versiunea inițială a materialului reprodus de alte publicații. Aceste surse privesc un singur studiu, nu reproduceri separate ale experimentelor.