O masă de rocă îngropată întărește dovezile privind câmpul magnetic străvechi al Lunii

Oamenii de știință au găsit noi dovezi că Luna și-a generat propriul câmp magnetic în urmă cu aproximativ 4,2 miliarde de ani. Analiza lor sugerează că acesta avea cel puțin aproximativ o cincime din intensitatea câmpului magnetic actual al Pământului.

Echipa condusă de ETH Zurich a combinat măsurători gravitaționale și magnetice efectuate de pe orbita lunară pentru a studia Dewar, o regiune de pe fața îndepărtată a Lunii. Modelul rezultat a dezvăluit sub suprafață o masă densă de rocă, puternic magnetizată, cu o lățime de aproximativ 60 de kilometri, interpretată ca magmă care a urcat și s-a răcit în subsol.

Când roca topită se răcește într-un câmp magnetic, poate păstra o înregistrare a acelui câmp. Folosind estimări ale conținutului de fier al rocii îngropate, cercetătorii au calculat intensitatea minimă necesară pentru a explica magnetismul acesteia.

Rezultatele, publicate în Science Advances, oferă o metodă independentă de investigare a unei enigme de lungă durată. Probele de rocă aduse de misiunile Apollo au oferit răspunsuri contradictorii privind existența, în trecut, a unui câmp magnetic lunar generat de mișcarea din interiorul nucleului, așa cum se întâmplă astăzi pe Pământ.

Un câmp magnetic de scurtă durată, produs de un impact, este puțin probabil să explice magnetismul rocii de la Dewar, a cărei răcire ar fi durat zeci de milioane de ani. Totuși, studiul nu lămurește totul: rămâne neclar cum ar fi putut nucleul mic al Lunii să genereze un câmp atât de puternic. Probele colectate la Dewar ar putea ajuta la verificarea și rafinarea rezultatelor obținute de pe orbită.