O „stea cu gaură neagră” din universul timpuriu oferă un indiciu despre misterioasele puncte roșii observate de telescopul Webb

Astronomii au identificat MoM-BH*-1 drept un exemplu convingător de „stea cu gaură neagră”, oferind o nouă modalitate de interpretare a unora dintre misterioasele „mici puncte roșii” observate de telescopul spațial James Webb.

Lumina care ajunge acum pe Pământ a părăsit obiectul în urmă cu aproximativ 13 miliarde de ani, când universul avea doar 660 de milioane de ani. Spectrul său combină semnături asociate găurilor negre supermasive și stelelor, inclusiv o discontinuitate Balmer deosebit de puternică. Totuși, fuziunea nucleară obișnuită nu poate explica energia enormă emisă. Modelarea indică, în schimb, o gaură neagră care acumulează rapid materie, înconjurată de un înveliș de hidrogen gazos extrem de dens, turbulent și lipsit de praf. Acest gaz deplasează lumina emisă către lungimi de undă din zona roșie a spectrului, lăsând în același timp sursa centrală vizibilă.

Un aspect esențial este că obiectul pare să eclipseze prin luminozitate aproape întreaga sa galaxie-gazdă, oferindu-le cercetătorilor o perspectivă neobișnuit de clară asupra mecanismului propus. Atunci când spectrul său este combinat cu cel al unei galaxii apropiate, mai luminoase, rezultatul seamănă îndeaproape cu punctele roșii enigmatice întâlnite în ansamblul datelor Webb.

Publicată în Nature, descoperirea rămâne o interpretare bazată pe modele, nu un răspuns definitiv. Totuși, MoM-BH*-1 le oferă astronomilor un model spectral concret pentru identificarea unor obiecte similare și testarea modului în care găurile negre au ajuns la milioane sau miliarde de mase solare surprinzător de devreme.