O zonă umedă plutitoare reduce cu până la 31% emisiile unei lagune de ape uzate

O zonă umedă plutitoare instalată într-o lagună de ape uzate din Australia a redus emisiile cumulate de gaze cu efect de seră cu 22% până la 31% într-un experiment de doi ani, oferind dovezi preliminare că plantele de pe platforme plutitoare ar putea contribui la reducerea impactului climatic al epurării apei.

Cercetătorii au amplasat o platformă de aproximativ 330 de metri pătrați, plantată cu stuf, pipirig și rogoz din specii native, într-un canal al unei lagune de retenție aflate în exploatare pe Phillip Island, în statul Victoria. Un canal paralel fără zonă umedă a servit drept martor, în timp ce senzorii au monitorizat continuu dioxidul de carbon, metanul și protoxidul de azot.

Comparativ cu canalul martor, emisiile de metan au scăzut cu 32% până la 66%, cele de dioxid de carbon cu 24% până la 36%, iar cele de protoxid de azot cu 18%. Reducerile au devenit evidente în decurs de patru până la șapte luni, înainte de detectarea unor schimbări substanțiale ale concentrațiilor de nutrienți. Acest lucru sugerează că absorbția nutrienților de către plante nu explică pe deplin efectul, deși combinația exactă de procese biologice și fizice rămâne incertă.

Recoltarea vegetației a provocat creșteri de scurtă durată ale emisiilor de metan, care s-au atenuat în decurs de o lună. Cercetătorii avertizează, de asemenea, că experimentul a cuprins două canale dintr-un singur amplasament, nu întreaga lagună, astfel că sunt necesare teste suplimentare în climate diferite, cu lagune de configurații diferite și în condiții variate de exploatare.

Zonele umede plutitoare pot fi adăugate bazinelor existente fără a necesita teren suplimentar sau modificări majore de infrastructură, ceea ce face din această abordare o posibilă completare practică a altor măsuri de reducere a emisiilor.