Aripile fosilizate dezvăluie sunetele insectelor din peisajul sonor jurasic

Oamenii de știință au reconstruit sunetele pe care probabil le emiteau nouă specii de insecte care trăiau în urmă cu aproximativ 165 de milioane de ani, dezvăluind un peisaj sonor jurasic ce se întindea de la tonuri asemănătoare celor produse de greieri până la ultrasunete dincolo de limita auzului uman.

Echipa internațională a examinat 20 de aripi anterioare excepțional de bine conservate, provenite din fosile descoperite în Mongolia Interioară, China. Aceste rude dispărute ale greierilor și cosașilor produceau sunete prin stridulație, frecând structuri specializate de pe o aripă de cealaltă aripă. Deoarece aceste structuri întărite se pot fosiliza, forma lor păstrează indicii despre vibrațiile pe care le generau cândva.

Cercetătorii au combinat măsurători ale anatomiei aripilor fosilizate cu comparații evolutive, studii cu laser asupra aripilor insectelor vii, simulări computerizate și modele de învățare automată. Cele mai multe sunete reconstruite erau tonuri joase, pure, de aproximativ 5 kilohertzi, în timp ce alte specii emiteau la frecvențe mai înalte. Una dintre ele pare să fi ajuns la aproximativ 20,5 kilohertzi, puțin peste pragul ultrasunetelor.

Descoperirea reprezintă cea mai veche dovadă cunoscută a comunicării prin ultrasunete la animale și o plasează cu mult înaintea apariției liliecilor și a ecolocației lor. Aceasta pune sub semnul întrebării ideea că doar presiunea exercitată de liliecii care le vânau a determinat insectele să comunice la frecvențe înalte. Cercetătorii sugerează că interceptarea sunetelor de către mamiferele timpurii, dificultatea localizării tonurilor pure și competiția dintre specii pentru spațiul acustic ar fi putut, de asemenea, modela aceste sunete străvechi, deși presiunile evolutive exacte rămân incerte.