Urmărirea sondelor orbitale detectează o asimetrie profundă între emisferele lui Marte

Cercetătorii au folosit 16 ani de date de urmărire a sondelor spațiale pentru a detecta o asimetrie la scară planetară în interiorul lui Marte. Lucrarea, prezentată în Nature, aplică pentru prima dată tomografia mareică Planetei Roșii și sugerează că peisajele contrastante din nord și din sud reflectă diferențe care se extind la peste 1.000 de kilometri în manta.

Orbita excentrică și axa înclinată a lui Marte fac ca atracția gravitațională variabilă a Soarelui să deformeze ușor planeta pe parcursul anului său de 687 de zile. Analizând datele de urmărire radio de la Mars Global Surveyor, Mars Odyssey și Mars Reconnaissance Orbiter, echipa a izolat variații gravitaționale subtile care au modificat traiectoriile sondelor. Răspunsul măsurat s-a abătut cu până la 300% de la predicțiile pentru un Marte simetric.

Modelele bazate pe aceste observații indică faptul că rigiditatea mantalei diferă cu peste 20% între emisfere. Mantaua sudică, mai puțin rigidă, ar putea fi cu 200 până la 400 de grade Celsius mai fierbinte decât mantaua de sub câmpiile nordice. În mod remarcabil, limita subterană rezultată din modelare urmează linia de separație de la suprafața planetei, unde podișurile accidentate din sud întâlnesc câmpiile mai netede din nord, iar grosimea medie a scoarței diferă cu aproximativ 25 de kilometri.

Explicația termică rămâne dependentă de model și nu demonstrează existența unui strat continuu de rocă topită. Măsurătorile din mai multe puncte de la suprafață ar contribui la verificarea ei. Printre cauzele posibile se numără un impact străvechi, convecția din manta și reținerea căldurii interne de către scoarța mai groasă din sud.