Ouăle fosile dezvăluie cum își făceau cuiburile dinozaurii uriași în climate mai răcoroase

Porii microscopici din cojile ouălor fosile le-au oferit oamenilor de știință noi dovezi că titanozaurii uriași se reproduceau departe de ecuator, îngropându-și ouăle în cuiburi din plante în descompunere și sol, care le asigurau căldura necesară.

Cercetătorii au examinat 255 de fragmente de coajă colectate în 2020 și 2024 din Formațiunea Chorrillo, în sudul Argentinei. Vestigiile au aproximativ 68 de milioane de ani și provin din ceea ce era atunci o câmpie litorală cu vegetație luxuriantă, situată între 55 și 60 de grade latitudine sudică. Ele reprezintă mediul de cuibărit de la cea mai mare latitudine identificat până acum pentru sauropode, grupul mai larg din care făceau parte titanozaurii.

Folosind un microscop electronic, echipa a constatat că aceste coji erau foarte poroase. Ouăle îngropate au nevoie de numeroși pori pentru schimbul de oxigen, în timp ce solul umed sau vegetația le împiedică să se usuce. Acest lucru indică existența unor cuiburi sub formă de movile, încălzite de microorganismele care descompun materia vegetală, o strategie folosită și de crocodilii și păsările megapode din prezent.

Ouăle aveau aproximativ dimensiunea unei mingi de volei, dar titanozaurii adulți puteau cântări până la 75 de tone, ceea ce făcea imposibil ca aceștia să se așeze pe pontă fără să o strivească. Specia exactă care a depus ouăle rămâne necunoscută. Chiar și așa, descoperirea arată că unele dintre cele mai mari animale terestre ale Pământului își puteau încheia ciclul reproductiv în medii considerate anterior prea reci și dificile pentru cuibărit.