Semnalele seismice repetate dezvăluie un nucleu extern mai dinamic

Oamenii de știință au obținut o nouă modalitate de investigare a nucleului extern inaccesibil al Pământului, găsind dovezi că metalul său lichid este mai puțin uniform și mai schimbător decât se credea. Analiza a identificat și o undă seismică necunoscută anterior, numită PKrKP, care se reflectă în zona mediană a nucleului extern, în loc să traverseze nucleul intern sau să se reflecte de acesta.

Studiul a examinat semnale generate de teste nucleare subterane efectuate la Mururoa, în Polinezia Franceză, între 1977 și 1995 și înregistrate la o stație seismică din Kazahstan. Deoarece exploziile au avut loc în puncte apropiate, undele lor au urmat trasee aproape identice prin Pământ. Compararea a 112 perechi a oferit astfel instantanee ale interiorului planetei de-a lungul timpului, în condiții neobișnuit de bine controlate.

Undele care traversau nucleul extern au sosit, în ani diferiți, cu aproximativ 0,1–0,2 secunde mai devreme sau mai târziu. Deși mici, aceste decalaje sunt semnificative pentru trasee de mii de kilometri și indică faptul că undele au întâlnit material ale cărui proprietăți se schimbau.

O posibilă explicație este existența unei regiuni vaste de material solid suspendat și în mișcare în nucleul extern lichid. Cercetătoarea a estimat că anomalia s-ar putea întinde pe mai mult de 700 de kilometri și ar putea avea o grosime de aproximativ 100 de kilometri, sub zona Pacificului de Sud situată la latitudini joase. Compoziția și forma sa exactă rămân incerte, dar observațiile susțin imaginea unui proces intens de amestecare în adâncul Pământului.