Dinții de rechin dezvăluie o mare bogată în viață din Cretacic sub Deșertul Vestic al Egiptului

Paleontologii au documentat o diversitate mai mare a rechinilor străvechi de pe platoul Abu-Tartur din Egipt, descoperind dovezi ale unui ecosistem marin productiv sub actualul Deșert Vestic. Paisprezece dinți care nu mai fuseseră raportați aparțin unor specii de rechini — cinci în total — neînregistrate anterior în sit, ridicând numărul total al speciilor cunoscute acolo la cel puțin șapte.

Fosilele au fost recuperate din Formațiunea Duwi, bogată în fosfați, care s-a format când nordul Africii era parțial acoperit de ape în perioada Cretacicului, în urmă cu aproximativ 145 până la 66 de milioane de ani. Două dintre speciile identificate, Serratolamna cf. serrata și Squalicorax bassanii, sunt înregistrate pentru prima dată în Egipt. Dinții asemănători unor ace, atribuiți speciei Scapanorhynchus cf. raphiodon, ar putea marca și prima prezență cunoscută a acesteia în Africa, precum și cea mai recentă apariție a sa în registrul fosil.

Varietatea dinților, de la forme subțiri pentru străpungere până la forme late, cu margini zimțate, indică rechini care ocupau nișe ecologice diferite. Cercetătorii avansează ipoteza că ascensiunea apelor de adâncime transporta nutrienți către suprafața luminată de soare, susținând planctonul, peștii și nevertebratele și, în cele din urmă, mai mulți prădători mari.

Depozitul nu dovedește că toate cele șapte specii au trăit și au murit împreună. Deoarece sedimentele s-au acumulat lent, stratul de fosfați a concentrat într-un singur nivel rămășițe din perioade și medii marine diferite. Chiar și așa, ansamblul oferă o mărturie rară a mării pline de viață care acoperea cândva acest peisaj acum arid.