Curtea Supremă din Coreea de Sud consideră discriminatorie lipsa subtitrărilor și a descrierii audio pentru filme

Curtea Supremă a Coreei de Sud a confirmat că trei mari operatori de cinematografe au discriminat spectatorii nevăzători și surzi prin faptul că nu au oferit descriere audio, subtitrări și dispozitive de recepție. Hotărârea, pronunțată la un deceniu după ce patru reclamanți au intentat procesul în 2016, recunoaște accesul la filme ca pe un drept legat nu doar de viața culturală, ci și de dezvoltarea personală, participarea socială și incluziune.

Instanța a respins măsurile reparatorii stabilite de Înalta Curte din Seul, care limitau, în general, proiecțiile accesibile la 3% din proiecțiile cinematografelor care îndeplineau pragul de 300 de locuri. Curtea a constatat că această abordare acorda o pondere excesivă costurilor operatorilor, impunând limite atât numărului de proiecții, cât și cinematografelor vizate. Dosarul va reveni la instanța inferioară pentru stabilirea unor măsuri mai ample și mai echilibrate, care să țină cont de accesul egal al persoanelor cu dizabilități, de libertatea economică a operatorilor și de modalitățile de control al costurilor fără compromiterea unui acces efectiv.

Hotărârea însăși a oferit și un model de accesibilitate sporită. Pentru prima dată, Curtea Supremă a pus la dispoziție o versiune ușor de citit, folosind formulări scurte și simple și materiale vizuale. În timpul pronunțării, intervențiile orale au fost afișate ca subtitrări și transmise prin interpretare în limbajul semnelor. Întinderea finală a obligațiilor cinematografelor nu este încă stabilită, însă constatarea discriminării rămâne valabilă, iar cadrul restrictiv de 3% trebuie reconsiderat.