Narvalii echipați cu senzori dezvăluie prezența apei calde din Atlantic în adâncul fiordurilor Groenlandei

Șase narvali i-au ajutat pe oamenii de știință să cartografieze fiorduri izolate din estul Groenlandei, unde navele de cercetare ajung rareori, colectând 2.060 de profiluri de temperatură, salinitate și adâncime. Măsurătorile lor au documentat prezența apei calde și sărate din Atlantic în bazine adânci situate la sute de kilometri în interiorul uscatului, inclusiv în apele din fața ghețarilor.

Colaborând cu vânători locali, cercetătorii au echipat narvalii cu senzori care au colectat date în timpul deplasărilor lor naturale. Narvalii sunt deosebit de utili pentru această activitate deoarece vizitează în mod repetat aceleași zone și se scufundă la adâncimi de peste 1.500 de metri, inclusiv sub gheața marină. Deplasările lor au furnizat măsurători verticale detaliate pe întreaga coloană de apă din sistemul de fiorduri Scoresby Sound.

Echipa a combinat aceste observații cu peste 2.200 de profiluri istorice din World Ocean Database. Modelul său indică faptul că stratul de apă intermediară atlantică s-a îngroșat, în timp ce stratul de apă polară de deasupra, mai rece și mai puțin sărată, s-a subțiat. Rezultatele sugerează, de asemenea, că fiordurile mai puțin adânci pot limita pătrunderea apei calde până la ghețari, ceea ce ar putea face acești ghețari mai rezistenți la încălzirea oceanului.

Apa caldă din Atlantic poate accelera topirea atunci când ajunge la fronturile ghețarilor, însă aceste interacțiuni au fost dificil de reprezentat în modelele climatice din cauza numărului foarte redus de măsurători. Datele obținute de la narvali nu pot înlocui înregistrările pe termen lung realizate de nave, iar preferințele animalelor în materie de scufundare pot influența acoperirea măsurătorilor, dar aceste date le oferă cercetătorilor o perspectivă nouă și valoroasă asupra apelor de sub suprafața Arcticii.