Webb descoperă în praf indicii despre coliziunile care formează planete

Astronomii care folosesc telescopul spațial James Webb au identificat indicii mineralogice ale unor coliziuni uriașe în jurul altor stele, oferind o imagine mai clară a modului în care se formează planetele telurice.

Combinând observațiile Webb cu date de la telescopul Spitzer, scos din uz, echipa a studiat 21 de sisteme stelare cu cantități neobișnuit de mari de praf cald. Aceste discuri rare de praf ocupă regiuni comparabile cu cele în care Pământul și celelalte planete telurice orbitează în jurul Soarelui.

Lumina infraroșie a dezvăluit două mari categorii de resturi. Unele discuri conțin cantități mari de silice, o substanță prezentă în sticla vulcanică, precum obsidianul. Cercetătorii interpretează acest lucru drept o dovadă a unor impacturi suficient de puternice pentru a vaporiza roca, implicând probabil corpuri de dimensiunea lui Marte. Alte discuri conțin puțină silice și ar putea proveni din coliziuni de mai mică amploare sau tangențiale între corpuri cu dimensiuni mai apropiate de cele ale Lunii.

Această distincție oferă indicii despre propriile noastre origini: oamenii de știință consideră că Luna s-a format după ce un obiect de dimensiunea lui Marte a lovit Pământul tânăr. Praful le permite cercetătorilor să investigheze evenimente violente similare în alte sisteme, fără să observe direct corpurile care se ciocnesc.

Discurile bogate în silice au fost observate doar în jurul stelelor cu vârste sub aproximativ 300 de milioane de ani, în concordanță cu modelele privind perioada de formare a planetelor telurice. Totuși, doar trei sisteme din eșantion erau mai vechi de atât, astfel că sunt necesare observații suplimentare pentru a verifica dacă cele mai energice coliziuni devin într-adevăr mai rare odată cu înaintarea în vârstă.